Gelozie la câini? Un fel de click bait, dar nu chiar. Mulți oameni își descriu câinele din această perspectivă în diverse contexte.

Prin acest studiu, Gregory Berns și colegii săi au încercat să răspundă la această întrebare, prin a dresa niște câini să stea calmi într-un aparat de rezonanță magnetică funcțională (fMRI) prin care se uită în “mintea” lor.

Astfel au observat că atunci când acești câini își observau oamenii lor că dau de mâncare unui câine de pluș li se activa amigdala. Dacă oamenii lăsau mâncarea într-o găleată, amigdala nu se activa. 

Până la urmă ce este gelozia? Este o formă de frică de a nu pierde accesul la o anumită resursă, de obicei de afecțiune când vorbim de gelozie. Și așa cum bine știm, comportamentul agresiv vine de cele mai multe ori fie din frică fie din frustrare. 

Atât în studiile pe oameni, cât și în cele pe non-oameni, activarea amigdalei a fost asociată cu o gamă variată de stări afective, inclusiv anxietate, furie, frică și chiar gelozie. Astfel, activarea amigdalei nu ar trebui echivalată cu emoții specifice; ar trebui interpretată mai larg ca un indicator neurobiologic al unei stări de excitație ridicată. În funcție de context, o astfel de excitație poate servi drept introducere pentru a manifesta comportamente agresive (LeDoux, 2003). (“From both human and non-human studies, activation in the amygdala has been linked with a range of affective states, including anxiety, anger, fear, and even jealousy. As such, amygdala activation should not be equated with specific emotions; it should be more broadly interpreted as a neurobiological indicator of high arousal. Depending on the context, such arousal may serve as a prelude to overt aggressive behavior (LeDoux, 2003)”).

Vestea bună pentru care m-am decis să scriu despre studiul de față este că acesta arată că activarea amigdalei devine tot mai slabă și chiar dispare după câteva expuneri repetate. Cu alte cuvinte, acest comportament cu tendințe agresive se poate remedia prin metoda de desensibilizare. Adică să fie câinele expus de mai multe ori la acest stimul, desigur într‐un context pozitiv el. 

(Sfat) Țineți minte că intensitatea unui stimul este dată de distanța la care este față de observator. Adică, cu cât este câinele “gelos” mai departe cu atât mai puțin va reacționa.

Spor și succes! Dacă aveți întrebări despre cum să aplicați această metodă cât mai eficient, vă stau la dispoziție.