După ce ne-am mutat la sat și am văzut cum trăiesc câinii de aici, într-un sat mic de tot,  capăt de linie, cu trafic foarte scăzut și înconjurat de dealuri împădurite, mi-am dorit și eu să trăiesc cu un câine “liber” și să învăț de la el ce este un câine.

De la începuturile carierei mele, de la primele întâlniri cu enrichment-ul, am învățat că pentru a reuși să faci un animal să trăiască optim, e nevoie mai întâi să înțelegi cine este acea specie. Abia apoi te poți uita la individ și cum să-l ajuți.

Cred că această idee este puțin trecută cu vederea când ne referim la câini. Toți avem o idee despre ce îl face pe câine fericit, însă de cele mai multe ori aceste idei sunt mai mult legate de ce am vrea noi să fie bine pentru ei și uităm să-i “întrebăm” și pe ei dacă sunt de acord.

Azi vreau să scriu și să readuc aminte că aceste animale sunt considerate sociale sau chiar extrem de sociale și avem și studiile care ne arată asta. Cel mai faimos este cel din 2023 care după ce au studiat  21 de mii de câini au observat că cel mai relevant factor pentru o viață lungă și sănătoasă este prezența constantă a altor câini în viața lor.

Și revin la viața noastră de la sat, unde aproape zilnic vine Rex, un câine din sat, să o scoată pe Castană la joacă. Cam cum făceam noi când eram copii și mergeam acasă și întrebam părinții dacă îl lasă pe Alex la joacă.

În alte zile vine alt câine (noi i-am spus Puțache) să se joace la noi în curte, el vine la poarta din față, și recunosc deja lătratul plin de entuziasm al lui Moshi care mă cheamă să-i deschid poarta. După 30-60 min, se cere să iasă din curte și să plece în drumul său.

Îmi pușcă inima de bucurie să văd aceste interacțiuni naturale și atât de calitative între câinii de aici. Mai fain este că nu toți sunt prieteni între ei, îi văd când se întâlnesc pe stradă ( fie singuri fie în găști) și se înfoaie blana pe ei, mârâie, se mișcă încet de parcă le-a crescut metal pe piele, se ocolesc tacticos și după 20 de metri se scutură și își văd de drumul lor.

Și pe urmă mă gândesc că sunt câini la oraș care nu au nici un câine prieten…Ajung să-i cunosc pentru că sunt chemat să-i ajut să treacă peste diverse comportamente problematice. Dar dacă acele comportamente neplăcute au apărut ca urmare a unui vid de interacțiune de calitate cu propria specie?

Bibliografie:

McCoy, B. M., Brassington, L., Jin, K., Wilfond, B. S., et al. (2023). Social determinants of health and disease in companion dogs: a cohort study from the Dog Aging Project. Evolution, Medicine, and Public Health, 11(1), 304–320. DOI: 10.1093/emph/eoad011

Mariti, C., Falaschi, C., Zilocchi, M., Fatjó, J., Sighieri, C., Ogi, A., & Gazzano, A. (2017). Analysis of the intraspecific visual communication in the domestic dog (Canis familiaris): A pilot study on the case of calming signals. Journal of Veterinary Behavior, 18, 49–55. DOI: 10.1016/j.jveb.2016.12.009

Bekoff, M. (1995). Play signals as punctuation: the structure of social play in suids, canids, and primates. BioScience,45(10), 697–703.